Aseară, la radio Maria, am discutat puţin despre volumul nostru şi lansarea lui care urmează vineri. Una din întrebările Laurei Chirilă, gazda emisiunii, a fost legată de drumul către lansare, cum a fost el. Răspunsul l-a dat Creţu, cum că a fost greu şi am întâmpinat multe probleme, ceea ce a dus la amânarea lansării cu luni de zile.
Primul gând al meu, auzind întrebarea, a fost că drumul acesta către scoaterea la lumină a micii cărţi a fost ca orice drum din România: anevoios şi plin de gropi. “Gropi” pe care le-am suportat prin compromis şi multă răbdare. Pentru că e foarte greu să scoţi o carte în ţara asta şi într-o perioadă ca asta (a naibii criză). Editorii sunt interesaţi numai să îşi scoată banii, iar calitatea produsului scade. Munca de tehnoredactare şi tipărire se face greoi, cu multe erori, iar comunicarea dintre editură şi autor este lacunară.
Cred că nu e nici o carte scoasă în România, în primă ediţie, care nu conţine greşeli. Tehnoredactorii adesea pun textele în pagină eronat, iar corectorii nu sunt atenţi la detalii care pot fi uneori importante. Ca să nu mai vorbesc de promovarea cărţii, dacă există una. Căci în asta există multe exemple de cazuri care pot fi date. Şi nu numai atât, dar chiar şi la tipar se greşeşte câteodată.
Noi nu am scăpat. În cartea noastră, Mitru are, de exemplu, două poezii mixate într-una singură. Un ochi atent îşi dă seama. Mai rău, după tipărire, cei de la editură şi-au dat seama că lipseşte o pagină. Pagina 98 era goală. O poezie de-a mea (şi cu desen) lipsea! A naibii treabă! Şi au venit cu soluţia de a o lăsa aşa, ca opţiune, iar apoi să facem noi ceva deosebit cu ea, manual. Normal că n-am fost de acord şi s-a făcut apoi printarea corectă a paginii pe fiecare din cele 495 de exemplare, că 5 ni le-au trimis aşa, fără următoarea poezie:
[Alex Drăgan]Pick-up Line
Vreau să învăţ să desfac şi eu sutiene cu o singură mână.
Şi odată pe săptămână
să te enervez că vreau să îl iei înapoi,
ca să-l desfac din nou.